Despre Diagnosticul Funcțional Neurologic
Paleta de investigaţii neurofiziologice oferite este extrem de variată: electroencefalograma (EEG), electromiograma (EMG), afecţiunile neurologice cele mai frecvente sunt: acidentele vasculare cerebrale, epilepsia, traumatismele craniene, bolile neoplazice ale sistemului nervos, bolile de mişcare (Boala Parkinson), bolile de nervi periferici, neuroni motori, mușchi sau joncţiune neuro-musculară (neuropatii periferice, miastenia gravis), tulburări de somn, migrene.
Electromiografia (EMG)
Descriere test:
Electromiografia (EMG) este un test-cheie folosit pentru înregistrarea activității electrice a mușchilor. Cînd mușchii sunt activi, aceștia produc impulsuri electrice, direct proporționale cu nivelul activitații musculare.
Electromiografia poate fi recomandată de medicul specialist pentru depistarea activității electrice anormale de la nivelul mușchilor, survenite în boli și afecțiuni diverse ale sistemului nervos periferic: plexopatii, radiculopatii, mononeuropatii, polineuropatii, patologii musculare si miotonice, patologii ale joncțiunii neuro-musculare, patologii ereditare, etc.
De ce se face testul?
În general electromiografia este recomandată în urmatoarele cazuri:
1. Pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slăbiciune musculară
2. Stabilirea diferențelor dintre slăbiciunile musculare provenite de la afecțiuni la nivel muscular și cele provenite de la afecțiuni ale sistemului nervos central
3. Stabilirea diferențelor dintre slăbiciunile mușchilor datorate afecțiunilor propriu-zise, și a celor datorate nefolosirii mușchilor la parametrii normali datorita durerilor sau lipsei de motivație.
Cum se face testul?
Pentru efectuarea electromiografiei va fi introdus un ac-electrod în piele pînă la nivelul mușchilor, cu scopul înregistrării activității electrice a acestora. Activitatea electrică este înregistrată vizual cu ajutorul unui osciloscop acustic, cu ajutorul unui speaker.
Prezența, mărimea și forma liniilor curbe (potențial de acțiune), afișate pe osciloscop furnizeaza informații despre abilitatea mușchilor de a răspunde la stimulii nervoși. Fiecare mușchi ce se contractă produce un potențial de acțiune. Mărimea fibrei musculare influențeaza rata (frecvența formării unui potențial de acțiune) și mărimea (amplitudinea) potențialului de acțiune.
Cum se simte?
În momentul introducerii electrozilor pâna la nivelul mușchilor este posibil să simțiți o ușoara senzație de disconfort fizic. După efectuarea electromiografiei este posibil să simți o ușoară durere la nivelul mușchilor testați, durere care va dispărea după câteva ore.
Riscuri
Electromiografia nu prezintă riscuri majore.
Rezultate
Medicul dumneavoastră va stabili cu ajutorul electromiografiei cauzele exacte ale slăbiciunii resimțite la nivel muscular, și dacă este cazul vă va prescrie un tratament adecvat.
Alte informații
Odată cu electromiografia poate fi efectuat și examenul de stimulodetecție, prin care nervii sunt stimulați electric în vreme ce un al doilea electrod detecteaza impulsul transmis de primul electrod. Acest test este efectuat în general cu electrozi plasturi atașați la suprafața pielii din loc în loc. Unul dintre electrozi trimite în stimul electric subtil, în vreme ce al doilea electrod înregistreaza ativitatea electrică rezulatată. Distanța dintre electrozi și timpul necesar impulsului electric să o strabată este folosită pentru calcularea vitezei de transmitere a impulsului (nerve conduction velocity).
Examenul de stimulodetecţie
Descriere test:
“Examenul de stimulodetecție este o metodă de bază electrofiziologică, utilizată în studiul funcției nervilor periferici. După stimularea percutanată a fibrelor motorii și senzitive ale nervilor periferici se înregistrează raspunsul evocat muscular (unda M) și potențialul de acțiune senzitiv. Rezultatele examinării conductibilității în fibrele senzitive și motorii, exprimate prin amplitudine, viteza de conducere, latente disțale, oferă informație calitativă despre starea funcțională a nervilor periferici.”
De ce se face testul?
Simptomele care ar putea determina un medic să recomande un test pentru măsurarea vitezei conducerii nervoase includ senzații de amorțire, de arsură sau furnicături, leziuni ale unor nervi. Testul este folosit pentru diagnosticarea diferitor afecțiuni periferice.
Cum se face testul?
Pentru stimularea electrică a nervilor se folosesc electrozi asemanători cu cei folosiți în cadrul unei electrocardiograme care sunt aplicați pe piele în diferite zone ale corpului. Un electrod stimuleaza nervul folosind un impuls electric de intensitate foarte mică. Activitatea electrică rezultată este înregistrată de ceilalti electrozi. Distanța dintre electrozi și timpul necesar pentru ca impulsul electric să călătorească între aceștia este folosit pentru a calcula viteza de conducere nervoasă. O viteză de conducere nervoasă mică indică o afecțiune a nervilor. Acest test se efectuează concomitent cu o electromiogramă pentru a exclude sau detecta afecțiuni ale mușchilor.
Cum se simte?
Pacientul poate simți puțin disconfort din cauza micilor impulsuri electrice necesare pentru efectuarea testului.
Riscuri /Comlicații
Efectuarea acestui test nu implică nici o complicație.
Rezultate
În circumstanțe normale, viteza unui impuls electric pe lungimea nervului este foarte mare: 45-60 metri/secunda.
Este necesar ca pacientul să stabilească o iîtalnire cu medicul specialist pentru interpretarea corectă a rezultatelor și acolo unde este cazul pentru prescrierea unui tratament.
Ce poate afecta țestul?
Este foarte importantă menținerea unei temperaturi normale a corpului pentru a obține rezultate concludente deoarece o temperatură corporală mai mica reduce viteza de conducere a impulsului nervos.
