Despre Diagnostic Funcțional Cardio-respirator
Metodele de diagnostic funcţional al sistemului respirator şi cardiovascular dețin un loc important în examinarea pacienților cu afecţiuni bronho-pulmonare şi cardiace. Cu ajutorul acestor metode putem evalua dinamica schimbărilor în procesul evoluţiei bolii, la fel ca și rezultatele tratmentului.
Acestea nu reprezintă toate metodele de diagnostic funcțional propuse de clinica noastră. Aparatajul modern computerizat permite efectuarea examinărilor la cel mai înalt nivel cu prelucrarea automată a informației, determinarea unui spectru larg de indici și vizualizarea grafică a parametrilor. Metodele de diagnostic funcțional nu au contraindicații, sunt relativ simple în efectuare și ce este cel mai important, rezultatele obținute sunt obiective si precise.
Efectuarea examinărilor necesare ne dă încrederea că nici o patologie, chiar una neînsemnată nu va trece neobservată, ca pe viitor să se transforme într-o problema mare. Aceasta vă va proteja şi de alte neplăceri ca: de a fi trătat de o boală neexistentă, care fară o diagnosticare efectivă se mai întâmplă cîte odata.
Pentru evaluarea stării sistemului cardiovascular centrul dispune de următoarele metode: cicloergometria, treadmill, monitorizarea holter.
Pentru evaluarea stării sistemului respirator centrul dispune de următoarele metode: spirometrie lentă şi forţată, metoda oscilatiilor forţate.
Monitorizarea ambulatorie a ritmului cardiac - ECG (Holter - ECG)
Monitorizarea ambulatorie a ritmului cardiac - permite înregistrarea ritmului cardiac 24 de ore oferindu-i medicului informaţii despre funcţionarea inimii pacientului, pe tot parcursul unei zile (zile, saptamană) normale de munca. Astfel sunt surprinse atât momentele mai linistite cît şi momentele mai stresante ale pacientilor. Această înregistrare se face prin intermediul unor electrozi montaţi pe corpul pacientului, electrozii sunt conectaţi la un "recorder" prins la curea. Pacientul trebuie să se prezinte în clinică pentru montarea holterului şi să revina a doua zi pentru demontarea şi interpretarea informaţiei de către medicul cardiolog.
Indicaţii:
1. Diagnosticarea şi evaluarea severităţii aritmiilor cardiace şi a tulburărilor de conducere. Aritmiile şi tulburările de conducere pot fi permanente şi atunci vor fi evidenţiate cu ajutorul unei electrocardiograme obişnuite. Cînd aceste tulburări sunt intermitente, ele nu sunt surprinse în timpul unei electrocardiograme, dar monitorizarea Holter le poate evidenţia.
2. În cazul simptomele de palpitaţii şi pierderi de cunostinţă (sincopele) sau ameţeli fără o cauză clară.
3. În absenţa simptomelor, în anumite boli cu risc crescut de aritmii sau pentru evaluarea eficienţei tratamentului antiaritmic.
4. Diagnosticarea ischemiei silențioase - ischemie care produce modificări electrocardiografice, dar nu este însoțită de durere.
5. Acest examen este indicat pentru supravegherea ritmului bătăilor inimii la persoanele care poartă un stimulator cardiac sau care urmează un tratament, îndeosebi impotriva aritmiei cardiace (neregularitatea ritmului cardiac) sau împotriva anginei pectorale.
CM EXCELLENCE dispune de un aparat Holter-ECG unical pe piata serviciilor medicale din R. Moldova având urmatoarele caracteristici :
- 7, 12 canale
- înregistreaza semnale de aceeasi calitate cu electrocardiografele standard
- permite până la 7 zile de monitorizare continuă
- analiza ritmului
- variabilitatea ritmului
- analiza segmentului PQ
- analiza segmentului ST
- analiza segmentelor QT şi QTc
- detectare "Pacemaker" monitorul pentru activitatea inimii pacientului.
Cicloergometru (CEM), Treadmill
Proba de efort fizic dozat este o tehnica de explorare cardiacă ce constă în practicarea electrocardiografiei unui bolnav în cursul unui efort fizic. Proba de efort caută să precizeze, în cursul unui efort fizic, comportamentul principalelor variabile hemodinamice, care sunt: frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială, şi să detecteze existența unor simptome anormale sau a unor anomalii electrocardiografice. Proba de efort permite cuantificarea nivelului de efort care face să apară semne de ischemie miocardică, de angor sau alte modificări electrocardiografice. Existenţa, la efort, are diferite tulburări ale ritmului cardiac sau evoluţia valorilor presiunii arteriale a unui pacient hipertensiv pot fi precizate.
Indicaţii pentru probele cu efort:
1. Preventive:
- măsurarea gradului capacităţilor fizice (condiţia fizica)
- depistarea afecţiunilor coronariene latente la subiecţii cu risc crescut
2. Diagnostice:
- diagnosticul diferenţial al durerii toracice (angina de efort, angina de repaus, dureri atipice)
- aprecierea capacităţii funcţionale a bolnavului cardio pulmonar
- determinarea prognosticului şi gravităţii bolii
3. Reabilitare: desemnarea candidaţilor la programul de reabilitare cardio-pulmonară
Tipuri de teste de efort:
Cicloergometrul:
- permite măsurarea efortului (in wati sau in kg / m / min)
- permite menţinerea relativ imobilă a toracelui (culegere EKG facila)
- cost mic, spaţiu ocupat redus
Covorul rulant (treadmill):
- tip de efort obişnuit, fiziologic pentru persoane neantrenate
- permite realizarea celui mai mare consum de oxigen ( la calcularea consumului O2 intră şi greutatea corporală).
Metodologia testului de efort:
1. efort continuu (rectangular)
2. în trepte ( cu repaus sau fară repaus între treptele de efort)
Cel mai utilizat teste este cel cu cicloergometrul.
Factorii care limitează capacitatea de efort :
- Greutatea corporală
- Vîrsta persoanei
- Sexul persoanei
- Frecvenţa pasului
Fiecare din aceşti factori poate aduce prin variaţia lui , modificarea rezultatului final al efortului depus , şi de aceea este necesara stabilirea unui raport precis între valorile fiecaruia . Calculul individual este laborios şi se preferă cercetarea corespondenţei individuale cu cea din tabele sau nomograme.
Spirografia
Explorarea funcţiei respiratorii a devenit astăzi indispensabilă pentru practica medicală. Datorită creşterii mediei de vârstă, cu afecţiunile inerente vârstelor înaintate (emfizem, fibroze, scleroze pulmonare), răspândirii unor practici nocive ca fumatul şi datorită poluării atmosferice, insuficienţa pulmonară devine tot mai frecventă. Probele funcţionale permit depistarea insuficienţei pulmonare şi a celor mai frecvente boli care o pot provoca (astm bronșic, emfizem pulmonar, bronșită cronică etc.) în stadii latente, iniţiale. Se folosesc metode clinice, radiologice, spirometrice și chimice.
Metodele clinice cele mai utilizate:
- Urmărirea ritmului respirator. Accelerarea sa de durată, sugerează și o insuficiență respiratorie.
- Amplitudinea respiratorie. Indicele Hirtz (diferenţa dintre perimetrul toracic în inspirație și expirație profundă) este la normal de cel puțin 7 cm. Micşorarea acestui indice sugerează o tulburare a funcţiei respiratorii.
- Timp de apnee. La individul normal, oprirea respiraţiei (apneea), poate fi de 30" în expiraţie şi 40" în inspiraţie. O durată mai scurtă, poate fi datorată unei isuficienţe respiratorii.
- Cianoza sugerează, uneori, la fel o tulburare a funcţiei respiratorii şi se traduce printr-o coloraţie violacee a pielii şi a mucoaselor, datorită prezenţei în capilarele sanguine a unei mari cantităţi de hemoglobină (Hb) redusă (peste 5 g%). Hemoglobina redusă creşte pe seama sângelui arterial în: oxigenarea pulmonară insuficientă (fibroza pulmonară, emfizem pulmonar, astm bronșic) și în malformații cardiace congenitale (comunicații interventriculare sau interatriale). Cianoza care apare în aceste tulburări, se numește cianoza centrală, cianoza care apare ca urmare a creșterii hemoglobinei reduse în sângele venos, poartă denumirea de periferică, pentru că aici procesul se petrece la periferie, sângele cedând o cantitate mai mare de O2 țesuturilor. Apare în insuficiență cardiacă sau în starea de șoc.
Cianoza poate fi discretă - când se evidențiază la lobii urechilor și la extremitatea degetelor, marcată - când apare la nas, buze și în jurul ochilor și intensă, când acoperă toatâ fața, inclusiv limba. Asistența medicală are obligația să urmaărească bolnavii, să aprecieze și să semnaleze apariția cianozei. Identificarea depinde de genul iluminatului (lumina zilei de preferat), de temperatura camerei (călduta) etc.
Metode de explorare funcţională
Acestea pot explora atît funcţia globală a plămanului, menţinerea homeostaziei gazelor respiratorii, cît şi fiecare mecanism al acesteia.
Explorarea funcționala deceleaza perturbarea funcțională în stadiul incipient al bolii, înainte de apariția stadiului organic. Metodele de explorare funcțională trebuie:
- să obiectiveze insuficiența respiratorie pneumogenă
- să aprecieze atât tipul și gradul insuficienței, cât și mecanismul perturbat, inclusiv cauza generătoare;
- să ușureze stabilirea unei conduite terapeutice și să anticipeze un prognostic.
